Arhetipul Runelor

În imagine, o parte din alfabetul getic, vlah, ulah (ulhi), înpreună cu alfabetele înrudite – scitic și gotic- din cartea lui lui Ole Worm, redate și în lucrarea lui Vulcanius Bonaventura „ Literis Lingua Getarum Sive Gothorum” apărută în secolul al XVI-lea.

http://www.digitale-bibliothek-mv.de/viewer/image/PPN741363143/71/#topDocAnchor

Un Simbol Sacru este un câmp informațional în care este codificată o energie/structură arhetipală. 

Cuvântul arhetip derivă din substantivul latin archetypum, latinizarea substantivului grecesc ἀρχέτυπον (archetupon), a cărui formă adjectivală este ἀρχέτυπος (archétupos), care înseamnă „model inițial” și este compus din ἀρχή archḗ, „început, origine”, și τύπος tupos, care poate însemna, printre altele, „model” sau „tip”.

Ipoteza arhetipului o datorăm lui Platon. Pentru el, ideile  erau forme mentale pure care au fost imprimate în suflet înainte ca el să se nască în lume. Ele erau colective, încorporând caracteristicile fundamentale ale unui lucru și nu particularități  specifice.

Pentru Carl  Gustav Jung arhetipul este conținutul inconștientului colectiv:  ideile înnăscute sau tendința de a organiza cunoașterea după modele predeterminate înnăscute.

„Limbajul arhetipurilor poate fi înțeles foarte bine dacă ființa umană are capacitatea de a face să funcționeze corect atât lobul stâng cât și pe cel drept ale creierului, pentru a citi atât realitatea reală (Conștiința - imuabilă) cât și realitatea virtuală (spațiu, timp și energie - modificabile).

 Arhetipurile sunt singurul mijloc pe care-l avem pentru a conversa cu inconștientul nostru, deoarece acestea sunt limbajul primar, care s-a născut înaintea subconștientului și conștientului.

 Arhetipurilor nu li se dă o interpretare, pentru că ele sunt cele care oferă interpretarea. Prin intermediul lor se interpretează Universul și nu invers.

Arhetipul nu reprezintă limbajul, ci ideea de limbaj, adică  „ceva", prin care, formele acționează asupra realității virtuale, modificând-o prin interacționarea cu ea.

 Arhetipurile construiesc simbolul prin intermediul senzațiilor (emoțiilor) pe care arhetipurile sunt capabile să le producă în lumea virtuală.

Cu alte cuvinte, arhetipul acționează asupra virtualității producând emotivitate, care este citită mai ales de suflet și de inconștient.

Arhetipul este invizibil pentru noi, dar, la fel cum între simbol și imagine este culoarea (care folosește la crearea imaginii), cum între imagine și fonem este sunetul (care folosește la crearea fonemului însuși), și între arhetip și simbol este senzația. Senzația este un concept. (n.b.: percepție, simțire, o impresie puternică a sufletului).

Arhetipul construiește o senzație, senzația dă naștere unui simbol, care se redă printr-un desen.

Senzația poate conduce iar la arhetipul de pornire fără să ne fie teamă că pot apărea erori, dar dacă analizăm mental un arhetip, putem să folosim cuvinte care nu corespund întocmai senzațiilor.

În realitate, arhetipul oferă o senzație, care apoi formează imaginea  în creierul nostru; o imagine, și nu o senzație.

În realitate noi lucrăm încontinuu cu arhetipurile, dar este inconștientul nostru cel care face asta, fără să ne spună ceva, în background, dacă putem spune așa.

Un arhetip, prin intermediul emoției, produce diferite simboluri, care, având toate aceeași origine, vor avea aceeași semnificație. Astfel, fiecare simbol va oferi prin intermediul culorii, diverse imagini, care, la rândul lor, vor produce diferite foneme.

Imaginea este un subprodus al arhetipului, dar emoția este mult mai apropiată de arhetip, este primul subprodus al arhetipului și este mult mai asemănătoare cu acesta.

Culoarea produce stimuli interni care pot comunica cu inconștientul nostru  mai bine decât o simplă imagine și culoarea este înțeleasă de toți, dincolo de propria cultură. Culorile au mereu o semnificație exactă, dincolo de timp și spațiu.

La fel cum este introdusă culoarea între simbol și imagine, sunetul este introdus între imagine și fonem.

Sunetul deschide o cale de acces pentru comunicare, fiind mai profund decât cuvântul.

Ceea ce noi vedem și simțim în interiorul nostru sunt simbolurile, pe care încercăm să le recunoaștem prin intermediul inconștientului nostru și nivelul său de conștiință.

Primul lucru pe care îl face creierul nostru este acela de a încerca să înțeleagă sunetul și apoi încearcă să dea o semnificație fonemică sunetului perceput. Astfel, înainte de simbol există "formatorul" său și prin intermediul acestui "formator" putem să interpretăm simbolul în sine. Acest "formator" este așa-numita "senzație de...".

Senzația de nu se percepe cu cele cinci simțuri obișnuite, ci cu ceva care nu prea poate fi identificat, care oricum este în noi și care este capabil să o perceapă.

Pentru a simplifica, voi înlocui "senzația de..." cu un termen mai puțin vag - emoție.

Ce este emoția? Este acel lucru care îți dă exact o senzație ciudată - "senzația de..." În fața unui apus? Când te-au abandonat? Când te-au găsit? Când te-au recunoscut? Când te-au refuzat? Când te-au ales? Când te-au uitat? Acestea sunt doar câteva exemple. Cel care citește  a și personalizat situația sa până aici? Ei bine, asta înseamnă că un arhetip s-a mișcat în interiorul său (n.b. a apărut o emoție în el).

"Senzația de..." nu se poate povesti, ci se simte, se trăiește și este recunoscută ca atare. Aceasta este emoția și emoția este legată de prezența conștiinței; cine este suflet este și emoție, dar cine nu are suflet este imun la emotivitate (n.b. are impresia că gândește, teoretizând totul în conformitate cu cultura lui).

Problema diferenței dintre emoție și sentiment - este vorba de două lucruri total diferite.

Sentimentul este o stare a Spiritului, pe când emoția este o stare a Sufletului.

Dacă suntem supărați, speriați, mulțumiți, enervați, trăim o reacție a unei condiții a Spiritului, care, prin intermediul Minții, o manifestă ca sentiment. Pe când Sufletul transmite starea sa Minții, iar efectul este emoția (n.b.: care se trăiește fără a fi nevoie de explicații. Însă ea se transmite instantaneu tuturor, care o percep mai mult sau mai puțin. Sentimentul duce la ură, emoția este doar iertare și iubire).    

                    

Emoția apare dintr-o dată și pare să nu aibă nicio legătură cu restul, având într-adevăr o matrice inconștientă - este ceea ce te face să plângi fără niciun motiv. Raționalitatea noastră este cea care caută un motiv, care nu poate să nu considere plânsul ca pe o reacție a corpului la o anumită solicitare.

Astăzi știința spune că nu se cunoaște motivul pentru care plângem. Întradevăr, animalele nu plâng.

De ce plângem? Nimeni nu știe. În schimb, dacă se crede că plânsul este o reacție corporală la o manifestare a sufletului prin intermediul arhetipurilor, se înțelege de ce știința este total impotentă în a oferi o explicație acestui fenomen. În realitate, explicația se află la nivel de Conștiință și la nivel sufletesc, pentru ambele neexistând nicio explicație rațională. Realitatea Reală a conștiinței sufletului nu are nevoie de explicații și algoritme care să o descrie. Încă o dată știința se împotmolește în fața sufletului și nu știe ce să spună. Universul nostru este oglinda Conștiinței lui Dumnezeu.” 

Am ales câteva citate din scrierea lui Corado Malanga – Arhetipuri.

Runele sunt un unic Arhetip perceput prin fiecare din cele 18 Rune. Manifestat prin fiecare Rună, implicit prin toate împreună. Le percepem prin: desenarea, contemplarea simbolului grafic, atunci când practicăm postura fiecăreia, prin poziția degetelor, morfem sau când spunem stanza Runei. Avem multe „unelte” la îndemână și e bine să practicăm cu fiecare pe rând, deoarece fiecare are secrete de practică. Nu stăm în poziția Runei și doar incantăm neștiind bine nici de ce o facem.

Poziția Runei presupune participarea corpului, deci vom activa, prin diverse tehnici, energiile interne. Doar așa vom stabiliza vibrația Runei în noi.

https://runedanaela.blogspot.com/2018/09/pozitiile-corpului-in-practica-runelor.html

https://runedanaela.blogspot.com/2018/09/posturile-fizice-runelor-armanen.html

Poziția degetelor, prin aplicarea „tehnicii Calligaris” pentru a ști energiile emoțiilor și organelor aferente fiecărei Rune.

https://runedanaela.blogspot.com/2019/01/armonizare-corp-suflet-minte.html

https://runedanaela.blogspot.com/2019/01/activarea-degetelor.html

Desenarea, contemplarea, murmurarea implică spațiile și timpii albi.

https://runedanaela.blogspot.com/2019/01/contemplarea-runelor.html

https://runedanaela.blogspot.com/2018/11/tacerea-spatiului-alb.html

Runele provoacă acele „senzații” de care vorbea Malanga. Oricâte explicații le-ai da, nu este îndeajuns pentru că nu avem termeni de comparație, ceea ce suntem tentați să facem și așa, pierdem esențialul. Și, da, funcționează după legi neștiute care sunt percepute direct de fiecare, acel „secret” ascuns în noi, despre care am auzit mereu. Runa Personală este Secretul tău. Nu ți-l va spune nimeni dar sigur îl vei descoperi. Trezesc în noi senzații, descătușând energii pe care descoperim treptat cât de aproape le aveam. Recomandarea mea este de a nu amesteca, la început practicile, ci de a le stăpâni și deveni conștienți de fiecare parte a posibilităților de accesare a Runei. Descopăr și eu noi posibilități de practică în grup. Sunt exerciții care activând energiile, ele vor curge prin toți cei care le practică împreună, ajungând mult mai aproape de arhetipul personal.

Am fost întrebată dacă le (mai) predau pe toate odată. Când fiecare din cei prezenți primește runa personală, asistând și la runele celorlalți, le va accesa treptat și pe ele. De asta practica grupului este necesară. Fiecare este susținut energetic de cei prezenți, activându-se așa energiile interioare mult mai repede. Completându-se mereu energiile, ai mereu senzația că te regăsești.

Se crează un câmp electromagnetic generat de grup. Acest câmp este de  ajutor tuturor. Are loc o coerență pe care singur e dificil să o faci; nu mă refer la informații ci, la senzațiile care se pot deștepta din adormire și care au un automatism ce scapă înțelegerii noastre: reglează structuri energetice dizarmonioase încât după un timp, realizezi că ai devenit mai calm, mai înțelegător, mai tolerant, că înțelegi cu ușurință aspecte pe care nici nu le bănuiai. La asta duce practica Runei Personale.

Fiecare Rună crează un tipar diferit în creier, dar în coerență cu toate celelalte. Învățând care este simbolul tău, vei reuși să percepi ceea ce este în jur, știind că ai o „armură”, o conectare constantă cu perfecțiunea.

Runele sunt redate vizual prin ideograme, morfemul ei este FA.

Ideogramele (din grecește ιδεα idea "idee" + γραφω grapho "a scrie") sunt definite ca fiind simboluri grafice care reprezintă cuvinte sau morfeme. În antichitate, diferite variante de scrieri ideografice erau practicate de sumerieni, babilonieni, asirieni, hitiți și egipteni care alcătuiau civilizațiile mesopotamiene și nord-africane, și în Extremul Orient de către chinezi. Și apar dovezi că la noi, în zona balcanilor, au fost folosite ideogramele încă din timpul Epocii de Aur, civilizația de aici, aparținând culturii Turdaș-Vinca, veche de mai bine de 7000-8000 de  ani , nu cunoștea războaiele, până la apariția popoarelor migratoare.

Modern, am putea spune că Runele sunt un Câmp informațional, din care accesăm informația pe care suntem pregătiți să o înțelegem. O Rună, este ca o hologramă. Cu cât o privești, ea pătrunde în tine. Tu fiind un punct terminus dinspre arhetip. E o senzație pe care au trăit-o cei care s-au apropiat de acest univers informational. Ajungi să le vezi peste tot, pentru că ele sunt părți ale Creației. Deoarece impactul vizual este primul care decodifică prezența Runelor. Le primim la nivel de subconștient fără a ști asta decât atunci când citim despre ele, când ne sunt explicate și, ceea ce este cel mai important, când practicăm noi înșine.

Sigur că prezența lor poate fi percepută și auditiv (prin câmpul vibrational al sunetului) dar vom decodifica prezența Runei doar atunci când îi vom ști propriul sunet, ceea ce se realizează în timp. Cu cât ne vom acorda pe frecvența vibrațională a ei.  

Informația din Simbol (fie că e grafic, ca sunet, poziție etc) este un portal dinspre inconștient prin subconștient către mintea conștientă. Care l-a început va filtra informațiile, mai ales la cei care imediat caută alte și alte informații bruindu-le așa pe cele personale. Atunci când te focalizezi constant pe un Simbol, prin antrenare, îți contopești propriul câmpul energetic în ceea ce reprezintă el și nu mai contează dacă tu ai o idee greșită despre ceea ce tu crezi că el reprezintă. Dispar erorile de înțelegere datorită percepțiilor!

Arhetipul dictează, de fapt, frecvența, așa că atunci când te afunzi în el vei avea o conexiune energetică, prin Simbol (fie că e grafic, postură, sunet), cu ceea ce el reprezintă, deoarece frecvențele tale ajung să fie la fel. Când contempli  Runa personală, instantaneu stările se modifică. A percepe acest lucru, în interior, va duce la consolidarea legăturii tale arhetipale. Va apare senzația, cea mai de neexplicat stare dar pe care cu toți o știm. 

O senzație poate fi trăită doar în momentul/clipa, prezentă. Poate deveni și viitor, dacă vei continua practica. A ne obișnui cu o nouă senzație e dificil.

Energia se duce unde acolo unde este dirijată atenția! Acesta este unul din motivele folosirii Simbolurilor de către cei care știu puterea lor, fără ca noi să știm, iar când știm, rareori suntem și atenți.  Prin diferite mijloace atenția (energia noastră) este direcționată (pentru cumpărături de exemplu).

Atunci când ne dedicăm atenția unei practici (dar fără a o interpreta), când devenim conștienți de câmpul informational din noi (dar fără a-l interpreta), percepția noastră se dezvoltă. Știi dar fără a putea explica cum. Și așa ajungi să descoperi ce uluitor este totul. A păstra acest „secret” este necesar, pentru că el umple imensele goluri interioare, activând energii conforme cu cel mai bun prototip al nostru. Cei care vorbesc foarte mult, care dau explicații tuturor, nu învață să fie atenți la interiorul lor. Parcă se iau la întrecere unii cu alții. Nu e de intrat în malaxorul lor. Au doar frânturi de informații pe care le expun grandios. Atenție însă, unii pot printr-o strădanie, care vine ca o iluminare, să facă „saltul cuantic” pe care alții nu-l reușesc printr-o practică de ani de zile. De ce?! Pentru că nu mai trăiesc clipe magice, pentru că practica a devenit o rutină, ca spălatul pe mâini. O atenție prea concentrată, în practică, duce la excluderea percepțiilor. Cred că ideală este îmbinarea celor două : informația și practica.  

Un Simbol este un câmp informational, provenit dintr-un prototip clar, concis însă peste puterea noastră de înțelegere actuală. Posibilitatea de înțelegere și descriere fiind limitată neavând termen de comparație. Aceste învățături au existat dintotdeauna, practicate de-a lungul istoriei omenirii dar acum este ceva special: avem acces la informații marea majoritate care se mulțumește numai cu ele, alții însă se străduiesc să le și aplice. Activarea acestor energii primordiale are loc treptat, de asta pot apare nemulțumirile și graba. Nu e loc de așa ceva. Iar energia informației se diminuează fără practică.  

 Peste tot în jur sunt simboluri folosite de religii, culte, organizații, corporații, echipe de sport, branduri etc. Ne ademenesc, ne determină, ne sug de energie, ne influențează viețile și noi credem că facem alegeri, că avem L.A.

Cea mai bună cale de a influența percepția este prin ochi.  Deoarece tu nu o percepi conștient, ea este în întregime aproape subconștientă.  Trec prin noi 11 milioane de senzații pe secundă, iar creierul primește 40, dar subconștientul primește totul.  Intră prin ochi (îl pot privi fără să știu că e un Simbol) dar il primesc la nivel subconștient; sau primești comunicarea prin urechi (sunet), subliminal.

Așa cum știința demonstrează, repetând constant un lucru el devine adevărul tău iar creierul se adaptează pentru a crea oportunități de manifestare. Știe cum: a făcut-o mereu dar fără ca noi să avem habar de asta. Nu ne-a manipulat, ci a fost cel mai ascultător comandant și soldat, pentru că noi nici nu am bănuit că putem face alegerile pe care le vrem. Sau că avem dreptul să decidem singuri. Obișnuiți să ne fie dictate comportamentele, ne confundăm cu ele. Și chiar acum, când mulți realizează asta, e dificil de renunțat la deprinderi de parcă ar fi vorba de o mână sau de un ochi.

Din secolul trecut am evoluat cât în ultimii mii de ani. Și această evoluție este din ce în ce mai rapidă. Știm teoretic diverse învățături, știm și anumite practice. Numai de noi depinde cum le vom folosi știind că s-au produs atâtea catastrofe prin folosirea în scopuri de subjugare, de cuceriri a teritoriilor, a vieții altora, în ultimă instanță.

Minunea este că acum, știind toate acestea, depinde ce cale alegem. Fiecare! Cu un cuțit tăiem pâine sau putem răni. Unealta este neutră. Puterea de a o folosi este determinată de noi. Știu că  Runele au fost folosite provocând dureri iar civilizații întregi au dispărut sau intrând în „adormire”. Poate suntem noi, cei din trecut care au provocat cataclisme și acum avem șansa de a remedia situația. Fiecare descoperă și-și asumă responsabilitatea. Poate suntem cei care au privit cu durere la ceea ce era atunci și au făcut legământ să revină, împreună. 

Să aveți cale deschisă spre regăsirea Ființei!