15 Runa MAN

        15 Runa MAN  

                                          Omul în Rugă- semn sacru-Parța Timiș

Timpul anului: 8 noiembrie până pe 29 noiembrie     

 Corelația cu Tarotul: a 15-a carte: Diavolul.

Sunet: Mmmmm aaaaaa nnnn sau Oooooo Mmmmm

Ogham Runic_ Copaci-tisa

Ierburi-angelica

Tarot- moon

Zeii-valkyrjur

Culoare-aur

Alte denumiri: ALGIZ = MAN
Germanic: Algis, Algiz or Elhaz
Gotic: Algs
Anglo-Saxon: Eolh
Norvegian: Elgr

CORP: Ambele brațe în lateral și în sus, simți fluxul de energie pe ambele părți, simți că ambele fluxuri se alătură corpului. Energia trece direct în sol. 

Variație: îngenuncheat, aceeași poziție a brațelor.

                        MAN: Pe al cincisprezecela îl număr:

                            Acela pe care Volkrast, gnomul

                                L-a cântat la porțile zilei;

                         Să le dea forță zeilor Aesir și Albilor,

                                Si să-mi curețe simțurile.

M – litera consacrată Zeiței Mamă, murmurul prelung al universului, repetat, ca un veșnic ecou pe pământ.

 A-,,litera constructor, litera compas cu care Bunul Dumnezeu, a trasat cercul, întregul în care a așezat lumea”. Dacia Magica-G. Cadar

N- Litera echidistanței, a echilibrului, a categoricului.

„O bară înclinată între două coloane, arătat puterea legată a perechii, a coloanei îndreptată spre înălțime sau a opusului acesteia, spre adâncuri”- Semiotica, Virgil Vasilescu.

Suntem cu adevărat Suflet deLumină într-un corp fizic. Interiorizarea experiențelor va crea o nouă poveste a Vieții.

MAN este simbolismul omului, al omenirii, al zeului înviat. Al eroului care primește Apa Vieții (LAF) ca semn că a trecut toate probele inițierii.

Fizicienii au ajuns la concluzia că substratul câmpului primordial (realtatea fundamentală sau orice numire vreți să îi dați) nu are nimic material, adică nu are nici substanță , nici energie, ci este exclusiv informație. Câmpurile fundamentale primordiale sunt informație pură care generează existențele cuantice.

Există o stare (realitate) subcuantică, ca un tabel de bord unde totul este pregătit , organizat pentru a permite apariția materiei organizate (atomic?), apoi a vieții și, ultima, cea a conștiinței, cea care va genera apropierea de Punctul Zero, de tabelul de bord sau de dumnezeire.

Sigur, avem senzația că există cineva care ne gândește intens. Avem și noi Observatorul propriu, ca omenire, sau individual. Numai că și noi avem puterea de a observa unuversul, determinând schimbări în el.

Inițiații din vechime „vedeau” universul direct. Noi avem și aparatură științifică pe lângă ceea ce s-a păstrat. Mi-a rămas amintirea celor scrise de Richard J. Davidson (pioner în domeniul neuroștiiței), când l-a invitat pe Sfinția Sa, Dalai Lama, să vadă aparatura care monitoriza creierul preoților tibetani, în diferite faze de meditație. A fost fascinat! Avea o dovadă certă, pe care noi majoritatea o ignorăm ca importanță. Celule creierului se refac, rolul unor porțiuni lezate este preluat de alte zone, neuroplasticitatea ... și multe alte descoperiri, arată că drumul nostru este ascedent... prin dezvoltarea creierului !!!  Numărul sinapselor trebuie continuu mărit (altminteri rămânem cu o înțelegere limitativă), iar asta înseamnă informații corelate. A rămâne într-un singur domeniu informațional, nu ajungem la cunoașterea OMULUI. Și a terapiilor care să îi fie de ajutor.

„În 1896 JJ Thompson a descoperit electronul, spre uimirea întregii comunităţi ştiinţifice. În 1970 ne-am dat seama că protonii şi neutronii, care formează nucleul atomilor, nu sunt particule fundamentale, ci sunt formate din câte trei particule elementare, denumite quarcuri. Protonul constă din două quarcuri up şi unul down, iar neutronul din două quarcuri down şi unul up.

Tot ceea ce vedem în jurul nostru, toată diversitatea naturii, sunt formate de doar 3 particule în felurile aranjamente: electronul, quarcul up şi quarcul down.

Dar sunt aceste particule "cărămizile" fundamentale ale Universului?  "Cărămizile" fundamentale ale Naturii nu sunt  particulele, ci câmpurile cuantice.

Câmpurile cuantice au valori, iar aceste valori se schimbă în timp.

Energia nu este continuă, ci discretă, adică există în cantităţi fixe. Dacă priveşti de aproape undele de lumină vei observa că nu sunt continue, ci sunt formate din ceva discret, care poartă numele de fotoni.
Acelaşi principiu se aplică tuturor particulelor pe care le cunoaştem. Prin urmare există un câmp electronic, iar electronul este o vibraţie localizată a acestui câmp.

 Noi toţi suntem alcătuiţi din aceste câmpuri. La nivel fundamental nu este nicio separare între două persoane din această lume, chiar dacă organele noastre de simţ ne spun că lucrurile ar sta altfel! La nivel fundamental există o continuitate între tot ceea ce există, un ansamblu uluitor de câmpuri care vibrează şi care în mod magic dau naștere acestui Univers!

Aceste câmpuri cuantice sunt pretutindeni. Nu putem vorbi de vreun punct în spaţiu în care acestea să nu fie prezente. Ele sunt pretutindeni şi cumva suprapuse, în sensul că în fiecare punct din spaţiu le găsim pe toate.”- http://www.scientia.ro/fizica/mecanica-cuantica/7162-campurile-cuantice-caramizile-fundamentale-ale-universului.html

-idei din discursul lui David Tong, profesor de fizică teoretică la Universitatea Cambridge University.

Experimentele științifice parcă privesc înnapoi, în timp, ca să vadă ce este de demonstrat.

Așadar, Runele pot fi casete informaționale. Fiecare dintre noi avem una principală complementară cu alta și, în funcție de practică, avem acces și la celelalte. A rămâne în domeniul Magiei și să nu știm ce facem, nu mi se pare a fi cea mai bună soluție. Eventual pentru creșterea orgoliului personal! Fizica cuantică și neurologia, se îmbină într-o armonie desăvârșită și apar noi subramuri.

OMUL- el este ecuația cercetată! Fie că privește spre cer, el tot are nevoie de legătura cu elementele planetei. Cu fluidele, energiile ei.

Runele MAN – YR, închid cercul Runelor. Despre ultimile două – EH și GHIBOR se poate spune că ele stau în Centrul cercului, flancând operatorul.

Runa MAN este Arborele Vieții. Toate forțele curg prin el. Trebuie să fie în coerență cu toate celelalte zone ale arborelui. Gândurile noastre-zeii războinici, trebuie să facă pace cu zeii aflați în conflict, dorințele. Elfii, piticii, gnomii …. sunt nerăbdători să ne ajute. După…ce se vor convinge de bunele noastre intenții și, de ce nu, maniere! Le ajunge cât au suferit: au fost îndepărtați din habitaturile lor, au fost legați de diferiți stâlpi, închiși în subsolurile instituțiilor de putere.

 Runa MAN este UNDA spre definirea puterii spirituale, care conduce la puterile Mamei. A descoperi singur ce înseamnă asta este o mare realizare. Mulți așteaptă „să fie informați”, adică manipulați. Pentru că (repet): dacă eu spun că ASTA descoperi, tu nu vei fi atent LA CE DESCOPERI SINGUR, la ce energii activezi, la propriile tale informații (care devin și stări).

Vrei „ceva”?! Activează Runa Personală și apoi Runa MAN. Dacă simți că nu ai suficientă energie (fizică, psihică) pentru a fi stabil activează MAN-YR. Sau UR. Sunt multiple variante care vor fi înțelese și de ajutor, treptat, în timp, după o practică constantă.

  Runa MAN aduce  Magia divină (informațiile din Câmpul Punctului Zero) în viața noastră. Câmpuri cuantice sunt multe. Invățați să îl recunoașteți pe al vostru, personal.

MAN este echilibrul perfect al ființei umane, ea însăși fiind purtătoare și mediatoare de energii.

Protejează împotriva dușmanilor de orice fel. Incă nefiind familiarizați cu energiile subtile, ÎNCREDEREA este ea însăși o energie care creeează un record la cea a Câmpului personal din care faci parte. Și nu ești singur acolo. Mai sunt și alte conștiențe care te pot ajuta.

MAN crește și consolidează aura. Postura corpului, „desfășoară” puterea corpului vital, care este întărit și hrănit de energiile cerești și de elementele pământului. Una fără alta e boală mentală sau fizică.

Runa MAN – dacă vrei (spui – invoci) asta, te ajută, deschide misterele MIMIR, misterele amintirilor originale sau amintirile rădăcinilor, așa cum făcea însuși Odin.

MAN împreună cu YR formează HAGAL, ​​mama Runelor. Omul este coroana și ramurile Arborelui Mondial, Yggdrasil, în timp ce YR semnifică rădăcinile lui.

 O persoană pe deplin realizată, trebuie să fie conștientă de rădăcinile sale - YR.

În mitologia nordică, ODIN trebuie să atârne în Copacul LUMII. Persoana pe deplin conștientă trebuie să fie una cu cele nouă zile ale destinului, Nornele. 

Practica MAN este auto-explicativă, generând percepții foarte puternice.

 Poziția corpului MAN protejează împotriva influențelor ostile, a influențelor psihice periculoase și consolidează corpul eteric de protecție (corpul Odic).

Pragmatic spus: ajută la obținerea liniștii, forței și sănătății. 

MAN conține o cheie pentru toate celelalte Rune și pentru simbolismul runic ca un întreg.

Este util să practici MAN în timp ce RUNA este în interiorul tău. Adică TU coștientizezi că ești/devii, RUNA. 10-30 de minute, o oră. Nu există limită de timp, nu există oboseală. Dimpotrivă. Simți cum prin tine curge însuși Universul. ( „eu și Universul una suntem”- mantra Qi Gong).

Runa MAN folosită în Consacrare şi în alungarea energiilor negative. http://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.com/p/reiki-puterea-naturala-sacra-consacrarea.html

O amuletă confecționată personal, este excelent de purtat atunci când se întreţin ritualuri periculoase, întrucât MAN protejează împotriva energiilor negative.

Piatra folosită cu această rună este turmalina neagră.

Elemente chimice: Azot-N, Fosfor-P, Arsen-As, Stibiu-Sb, Bismut-Bi

Azot-Azotul (sau nitrogenul) este elementul chimic din tabelul periodic care are simbolul N și numărul atomic 7. Este un gaz incolor, inodor, insipid, de obicei inert, diatomic și nemetalic, constitutie 78% din atmosfera Pământului și este o parte componentă a tuturor țesuturilor vii.

Azotul formează numeroși compuși chimici, precum aminoacizii, amoniacul, acidul nitric și cianurile.

Există doi izotopi stabili ai azotului: 14N și 15N. Cel mai cunoscut este, de departe, 14N (99,634%), care este produs în procesul de formare a stelelor și ceea ce rămâne este 15N.

Nitrogenul este, cantitativ, cea mai mare componentă a atmosferei Pământului (78,084% după volum, 75,5% după greutate) și este obținut pentru scopuri industriale prin distilarea fracțională a aerului lichefiat sau prin mijloace mecanice (de exemplu, prin membrana de osmoză inversată prin presiune).

Azotul este o componentă mare a excrementelor animale (de exemplu, guano), de obicei sub forma ureei, a acidului uric și compuși ai acestor produși.

Azotul molecular din atmosferă este relativ nereactiv, dar, în natură, este încet convertit în compuși folositori biologic (și industrial) pentru unele organisme, notabile fiind unele bacterii (vezi Rol biologic mai jos). Abilitatea de a se combina sau de a fixa azotul este o trăsătură esențială în industria chimică modernă, unde azotul și aerul sunt transformate în amoniac prin procesul Haber. Amoniacul, la rândul lui, poate fi folosit direct ca îngrășământ sau ca un precursor al multor altor materiale importante, precum expozibilii, de cele mai multe ori prin producția de acid nitric prin procesul Ostwald.

Fosforul (din "phos"= lumină, "pherein"= a purta).

Fosforul a fost descoperit în anul 1669 de către alchimistul german Hennig Brand din Hamburg. Acesta a supus niște reziduuri de urină la un proces de calcinare în retortă, în absența aerului. Fosfații din urină au suferit un proces de reducere sub influența carbonului format prin pirogenarea resturilor organice conținute. Hennig a descoperit proprietatea fosforului de a lumina în întuneric cu lumină albastră, numindu-l ”foc rece”. Denumirea de ”fosfor” provine de la termenul de origine greacă ”phosphorus”, ce înseamnă ”purtător de lumină”. Ulterior, J.Kunckel în Germania și R.Boyle în Anglia redescoperă procesul de obținere. A. Lavoisier intuiește pentru prima dată că fosforul este un element chimic. I.Gahnn (1770), iar apoi Scheele (1777) semnalează prezența elementului în oase.

Fosforul nu poate exista liber în natură deoarece are o mare afinitate pentru oxigen. Se găsește numai sub formă de compuși, mai ales fosfați. Principalul mineral care conține fosfor este apatita. Totodată se află în corpul plantelor și animalelor sub formă de combinații anorganice(carapacea scoicilor, oasele vertebratelor) și sub formă de compuși organici(sânge, creier, păr, fibre musculare, gălbenuș de ou, lapte).

Fosforul apare în mai multe modificații alotrope fundamentale, cum ar fi: fosfor alb, roșu, negru și violet, cele mai importante forme fiind fosforul alb și fosforul roșu.

Fosforul este un mineral care  se gaseste in principal in oase si dinti dar participa in toate reactiile chimice si fiziologice din organism.

Fiind solubil în grăsimi, fosforul alb este foarte otrăvitor. Având afinitate mare pentru oxigen determină dispariția lui din sânge. Introdus în stomac produce vărsături cu dureri mari și moarte. Ca antidot se recomandă oxid de magneziu, sulfat de cupru și altele.

Arsen- Numele grec "arsenicon" (în traducere "bărbat"), era atribuit în antichitate unor sulfuri de arsen și acidului arsenicos. Pentru prima dată, Platon și Strabon amintesc de existența și exploatarea arseniului din muntele Sandaracurgium – provincia Pont. Ca element, se pare că a fost preparat pentru prima dată de Albertus Magnus, în anul 1250, din auri-pigment și săpun, și apoi de Paracelsus prin sublimarea sandaracului cu coji de ou. Alchimiștii foloseau arseniul pentru albirea metalelor colorate ca fierul și cuprul. Acestea, frecate cu arseniu, primeau un luciu alb.

În paralel cu descoperirea proprietăților fizico-chimice ale arseniului, alchimiștii au descoperit și proprietățile biomedicale. Din arseniul alb s-au preparat puternice otrăvuri, care au făcut multe victime de-a lungul anilor. 

Se spune că Papa Pius al III-lea și Clement al XIV-lea au fost otrăviți cu "aqua Toffana di Napoli" preparată din arseniu, iar despre Napoleon Bonaparte că ar fi fost asasinat pe insula Sf. Elena prin adaos regulat de arseniu în hrană de către un trimis al regelui Ludovic al XVIII-lea. Mult mai târziu, la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului trecut, s-a descoperit și efectul benefic al arseniului. Era anul 1909 când P. Ehrlich descoperă salvarsanul și prorietatea lui de a vindeca sifilisul.

Arsenul folosit ca element de aliere mărește duritatea aliajelor. Este suficient ca în aur, argint și metalele platinice să se găsească arsen în proporție de 1 la 1000 pentru ca acestea să-și piardă complet maleabilitatea și să devină casante. Plumbul folosit la alicele de vânătoare conține până la 2% As, dar datorită rămânerii acestora în natură, arsenul se transformă în trioxid de arsen, a cărui toxicitate pentru organismele vii este bine cunoscută. Adăugat în cupru în proporție de 0,25%, îi ridică temperatura de înmuiere și îi mărește rezistența anticorozivă. Arsenul este folosit cu mare succes și în electronică, datorită proprietăților semiconductoare și fotoconductoare, similare siliciului și germaniului. 

În pirotehnie, se folosește pentru producerea focurilor albe (cel indian).

Tibiul (antimoniul) este un metaloid alb-argintiu, cu numărul atomic 51, având simbolul „Sb”. Metaloidul este întrebuințat pentru realizarea unor aliaje în poligrafie, în industria cauciucului și în tehnică. Alături de zăcămintele de mercur, în mod frecvent, se găsește stibina din care se extrage stibiul sau antimoniul. Aceasta se folosește în aliajele pentru izolarea cablurilor, la fabricarea unor piese rezistente la acizi etc. Alături de arsen stibiul se remarcă prin toxicitatea deosebită a compușilor săi, și totodata prin utilizarile în medicină, ca vomitiv.

Stibiul sub formă de combinații este cunoscut încă din antichitate. Denumirea de stibiu provine de la romani, iar cea de antimoniu provine de la alchimiști.

Principalul mineral din care se extrage stibiul este stibina, sulfură de stibiu-Sb2S3, care se prezintă în cristale prismatice, aciculare, strălucitoare ca oțelul, sau în masă cristalină cenușie. Alte minerale de stibiu:

sulfostibiuri: pirargiritul (Ag3SbS3), burnonitul (CuPbSbS3), ulmanitul (NiSbS);

stibiuri: bresthauptitul (NiSb), discrasitul (Ag3Sb)

oxizi; amestecurile de Sb2O3 și Sb2O4 din natură se numesc ocru de antimoniu.

Bismut-metal alb cu reflexe roșietice ( ale cărui săruri au întrebuinări în medicină.

Se foloseste sub forma de săruri insolubile ca gastroprotectoare si antiseptic.

Bismutul este un metal greu folosit pe scara larga in tratamentul sifilisului.Introdus pentru prima data in arsenalul terapeutic de medicul roman C. Levaditi, bismutul este si astazi,  alaturi de preparatele penicilinice, un medicament de baza impotriva infectiei sifilitice.

Bismutul este un semimetal alb-gri( uneori cu nuane roșiatice( cristalin( dur( casant( lucios și diamagnetic, se deplasează de la un câmp magnetic mai intens către altul mai slab.

Se găsete adesea liber în natură sau în minereuri mixte. 

Este înzestrat cu cea mai mică

conductivitate termică -capacitatea unui material de a transmite căldura când este supus unui gradient de temperatură, după mercur, Hg.

Ullmannitul este un mineral cu sulfură de antimoniu nichel cu formula: NiSbS. O substituție considerabilă are loc cu cobalt și fier în situl nichelului, împreună cu bismutul și arsenul în situsul antimoniu. O serie de soluții solide există cu willyamitul înalt de cobalt .

Textele despre elementele chimice sunt preluate de pe https://ro.wikipedia.org/wiki/

Antimoniu-stibiul