14 Runa LAF

                 

Timpul anului: 16 octombrie - 7 noiembrie.
Corelația cu Tarotul: 14-a carte a Tarotului: Temperance- Echilibrul
Mantra: lllllllllaaaaaaaffffff

                                        Temperantia- Luca Giordano

                                          Justice end Temperance_ Placido Costanzi

Alte denumiri:

Germanic: Laaz (Laguz)
Gotic: Lagus
Scandinav: Lögr
Anglo-Saxon: Lagu
Islandic: Lögur
Norvegian: Laukr

   

 

Runic-Ogham

Arbore-salcie
Zeii-Njordhr, Baldr 
Tarot-Star
Culoare-verde adanc 

                                

 CORP: În picioare, în ambele brațe în jos, vârful degetelor îndreptat spre sol. Ca variație, palmele punctați în sus.

MÂNA: Bratul stâng vertical, părțile superioare ale degetelor pentru a forma LAF.

                    LAF: Pe al paisprezecelea îl cânt tuturor oamenilor adunați

                                          când numesc numele Divine;

                                   Căci nimeni nu știe personajele Albilor

                                       Si zeii Aesir la fel de bine ca mine.

 L- „litera lungimii, litera pasului”, măsurat cu bună chibzuință. Litera fredonării cântecului!

A-,,litera constructor, litera compas cu care Bunul Dumnezeu, a trasat cercul, întregul în care a așezat lumea”. Dacia Magica-G. Cadar

F- „litera Facerii, fălniciei, a înfloririi” Suflul dintîi ( vezi la Runa FA).

 Avem potențialul universului in interiorul nostru, dar suntem asemeni unei nopți întunecare. Nu știm că știm. Lăsăm totul în urmă.Trecutul - deja a trecut, ce este-devine viitor.

Runa LAF odată activată duce spre Suflul Creației, apa fiind suportul ei. Apa cosmică, apa pământeană.

Laf este pasul pe care îl facem prin Cunoaștere. Virtuțile trebuie să ne fie unicele Arme. Totul va curge mereu.

Runa LAF este și ea o altă modalitate de abordare a Înțelepciunii, așa cum fac și celelalte rune.

Există două ulcioare (izvoare): cel din tărâmurile cosmice, cele astrale fiind mai aproape și tărâmul apelor pământene- împărăția ondinelor. Curgerea ambelor depinde de noi, de cel care reușește echilibrul celor două tărâmuri ale cunoașterii, fără a fi părtinitor cu nici una. Tărâmul apelor de jos oglindește pe cel de sus care sunt sfera de manifestare a energiilor-entităților. Noi vedem cu ochii fizici reflexia a ceea ce este deja creat. Lumea noastră, pare a fi, chipul din oglindă, nu chipul însuși. Imbrăcați în straturi de energii, avem senzația existenței noastre.

„A paisprezecea cânta tuturor oamenilor adunați ….Și eu numesc numele divine”- reflexia știe dintotdeauna adevăratul ei chip. Îl poate și numi. O veche idee magică este că, odată ce știi numele unei entități, creezi o legătură direct cu ceea ce ai numit, putând să o ai sub control, o poți influența.  Numele este o legătură structurală cu un câmp morfic deja format. Referințele la ființele luminoase (Albii) și la zei (Ases sau Aesir) sunt evidente, fiind structurile cosmice care se reflectă în noi, în Natură- care și-a păstrat legătura direct cu Forțele Cosmice Creatoare.

În acest context este bine să meditați asupra stanzei LAF.

           

L sau Echerul, măsoară pătratul, simbolul pământului și al lumii materiale. Pătratul semnificând echilibrul, fermitatea și stabilitatea.

                                    Ancient of Days – William Blake, Museum Cambridge 

Compasul, Litera A ( Runele FA, KA, HAGAL, AR…) „a fost interpretat ca imagine a gândului desenând sau parcurgând cercurile lumii. Trasând imaginile mișcării și el însuși mobil, compasul a devenit simbolul dinamismului constructor, atributul activităților creatoare. Compasul evocă cerul, echerul evocă Pământul. …. Compasul este în legătură cu determinarea timpului, echerul cu cea a spațiului”. Dicționar de simboluri- Jean Chevalier, Alain Gheerbrant.

Intre echer și compas, omul înțelept, are rolul mediatorului. Expresia compas-echer indică Temperance- Virtuțile care echilibrează contrariile.

Echerul simbolizează regulile unei conduite fără greşală, iar Compasul este emblema stăpânirii de sine a celui care își asumă creația și se poartă conform regulilor cosmice ale Echilibrului.
Impreună, echerul și compasul reflectă coerența spiritului cu materia. Capetele celor două instrumente formează o hexagramă, implicând unirea pământului cu cerul, a materiei cu sufletul.

Compasul este unul dintre cele mai obişnuite simboluri oculte din toate timpurile, simbolizându-l pe Dumnezeu ca arhitect al Universului. Ca instrument de măsură, compasul reprezintă judecata şi discernământul. Fiind folosit la desenarea de cercuri, compasul reprezintă simbolul spiritualităţii, eternitatea.

„ Temperanța, în sens larg, ca o virtute generală, ne dispune să acționăm moderat și să facem ceea ce este ordonat sau măsurat. Într-un anumit sens, temperanța este o parte a fiecărei virtuți, deoarece "fiecare virtuă observă sau constă din mijloc" ( omnis virtus in medio consistit ). Virtutea este mijlocul dintre exces și defect, așa cum observă Sf. Toma în Summa”- Monsignor Charles Pope

• Ca virtute, temperanța se află în mijlocul defectului și excesului: cumpătare, austeritate, sobrietate,
•  moderare în acțiune, gândire sau sentiment; reținere

„Zeul Baldr (scris și Balder sau Baldur) este în mitologia nordică zeul luminii, al bucuriei, al purității, al frumuseții și al inocenței. Iubit atât de zei cât și de oameni, a fost considerat cel mai bun din panteonul germano-scandinav. Cu toate că avea o putere mică, era inteligent, prietenos și elocvent. Fiu, al lui Odin și al lui Frigg, Baldur a avut-o ca soție pe Nanna, fiica lui Nep, având cu ea un fiu: pe Forseti, zeul justiției.

Datorită măreției și frumuseții lui, toate forțele naturii au hotărât să nu îl rănească, în afară de vâsc. Diabolicul zeu Loki s-a folosit de această slăbiciune. Manipulându-l pe fratele zeului, Hod, care era orb, el l-a omorât pe Baldur.

În mitologia nordică, una din cele mai tragice secvențe este moartea lui Baldur, zeul luminii și al purității. Sfârșitul fusese anticipat de Frigg, mama sa, zeița cerului, cea care cunoaște destinele tuturor, dar nu are voie să le dezvăluie nimănui.

…. Alegerea lui Hod pentru a-l ucide pe Baldur nu este întâmplătoare: zeul orb Höðr este un zeu al întunericului, ce se va face ucigașul zeului luminii. Loki este zeul vicleniei și al răului, victima sa fiind un simbol al purității. Prin aceste două opoziții, răul triumfă asupra binelui, întunericul asupra luminii, dezechilibru ce va declanșa sfârșitul lumii, Ragnarok-ul.” https://ro.wikipedia.org/wiki/Baldur

Baldr va  renaște în lumea nouă, potrivit Völuspá, atunci când virtuțile lui vor ajuta omenirea.

LAF- Rună de inițiere a celui care trăiește viața pe pământ, devenind tot mai conștient de sine.

Runa LAF  cuprinde, tăinuieşte şi simbolizează partea subtilă din noi, care odată ce este manifestă prin muncă sinceră, constantă, aduce mari beneficii.

Runa LAF descoperă şi neutralizează otrăvurile. Direct din materie sau din ființă, din suflet și gândire.

Prin Runa LAF, lucrurile ascunse sunt dezvăluite în adevărata lor față. A nu vrea să le recunoști, înseamnă (duce) la o luptă surdă cu tine însuți.

Runa LAF determină asumarea tăriei fizice și psihice, pe care atât ni le dorim dar ne este și teamă de ele.pentru că vor determina pierderea, dispariția așa zisului control asupra vieții, datorat doar vechilor  și, uneori, eronatelor, limitative, învățături.

Runa LAF te ajută să păsești (L), să proiectezi (A) și să ai suflul (F), puterea necesară de a stabiliza ceea ce ai dorit. Virtuțile te vor ajuta să păstrezi intacte darurile.

Runa LAF este utilizată în magia feminină pentru a masca forţele altor rune, așezând-o la începutul și la sfârșitul Ritualului. Este una din „armele” subtile, prin care sunt protejate energiile celorlalte Rune.

Runa LAF te ajută, te îndrumă, să treci Testul vieții; relațiile vechi dispar, apar altele, stările vechi rămân fără energie și nu te mai mănâncă de energie.

Runa LAF guvernează și magia apei și a plantelor. Prin ele se poate reda strălucire ființelor. La propriu. Ultimile cercetări științifice au demonstrat „electricitatea” conținută în corp.

„ Când vine vorba despre electricitatea care este generată în corpul uman, sursa de energie care o produce este de natură chimică. (spre deosebire de electrictate).

Energia creată de substanţele chimice depinde de modul în care atomii şi moleculele existente se leagă între ele. Toate elementele chimice pe care le introducem în corpurile noastre, cum ar fi oxigenul, sodiul, potasiul, calciul, magneziul, etc au o anumită sarcină electrică specifică, ceea ce înseamnă că au un anumit număr de electroni şi protoni. Substanţele chimice sunt formate din molecule diferite.

Modul prin care aceste molecule se leagă între ele şi felul în care ele reacţionează cu celelalte molecule aflate lângă ele condiţionează cum este produsă această energie.

După ce mâncăm, moleculele mari din cadrul alimentelor sunt descompuse în molecule şi elemente mai mici de către sistemul nostru digestiv. Aceste molecule şi elemente mai mici pot fi utilizate de către celulele noastre pentru a putea funcţiona. Acest proces este numit respiraţia celulară. Toate aceste molecule şi elemente au potenţialul de a crea impulsuri electrice, în funcţie de situaţiile ce apar în cadrul sistemelor specifice din organism la un moment dat…….. această electricitate a organismului pare a nu fi la fel cu cea care alimentează computerul dumneavoastră chiar în acest moment, ea este, într-adevăr, la fel. Singura diferenţă o reprezintă este sursa de energie ce a cauzat fluxul de electroni şi reacţiile chimice ce au apărut ca urmare a acestei deplasări a purtătorilor de sarcină.”

http://www.scientia.ro/biologie/corpul-omenesc/5782-cum-produce-corpul-uman-electricitate.html

Un articol extrem de util, pentru a reuși să ne mai formăm câteva sinapse și așa, să ne asumăm conștient propria viață. Am mai atenționat că miturile, folosesc metafore pentru a transmite ADEVĂRATA INVĂȚĂTURĂ care e ceva mai științifică decât ne-am aștepta, cu gândul că acuș levităm.

Cele două învățături, sunt fețele aceeași monede, pentru că e nevoie să ÎNȚELEGEM.  Să nu ne jucăm stârnind aiurea forțe care sunt oarbe, până nu au o direcționare clară.

Elemente chimice: Carbon-C, Siliciu-Si, germanium-Ge, Staniu-Sn, Plumb-Pb

Carbonul este al 15-lea cel mai abundent element din scoarța terestră, și al patrulea cel mai răspândit element din univers după masă, primele fiind hidrogenul, heliul și oxigenul. Răspândirea naturală mare a carbonului, diversitatea specifică a compușilor săi organici și abilitatea sa unică de a forma polimeri la temperaturi terestre i-au permis carbonului să fie elementul chimic comun al lumii vii. Este al doilea cel mai abundent element din corpul uman, după oxigen, reprezentând aproximativ 18,5% în procente de masă.

Atomii de carbon se pot lega între ei în diferite moduri, formând alotropii carbonului. Cele mai cunoscute exemple de alotropi sunt grafitul, diamantul și fulerenele. Proprietățile fizice ale carbonului variază mult în funcție de aceste forme alotropice.

 De exemplu, grafitul este negru, moale și opac, în timp ce diamantul este transparent și extrem de dur (mai exact, cel mai dur material natural cunoscut). Grafitul este un bun conductor electric, în timp ce diamantul are o conductivitate electrică scăzută. În condiții normale de temperatură și presiune, diamantul, nanotuburile de carbon și grafenul sunt materialele cu cea mai mare stabilitate termodinamică cunoscută. În aceste condiții, toți alotropii carbonului sunt materiale solide, grafitul fiind cel mai stabil termodinamic. Sunt puțin reactivi, de aceea au nevoie de o temperatură ridicată chiar și pentru a reacționa cu oxigenul.

Cel mai întâlnit număr de oxidare al carbonul este +4 și se regăsește în compușii anorganici, în timp ce +2 se regăsește în monoxidul de carbon și în complecșii carbonilici ai metalelor tranziționale. Cele mai mari surse naturale de carbon anorganic sunt calcarul, dolomitul și dioxidul de carbon, iar majoritatea carbonului se găsește în materiile organice, în depozitele de cărbune, turbă, petrol și clatrați de metan.

Carbonul formează un număr mare de compuși chimici, mai mulți decât orice alt elemente, existând aproximativ zece milioane de compuși descriși până în prezent, acest număr fiind mic în comparație cu numărul teoretic de compuși posibili pe care carbonul îi poate forma. Din acest motiv, carbonul a fost numit și „regele elementelor”.

Siliciul este foarte răspândit în natură, însă nu în stare liberă,deși masa sa alcătuiește 27,5 % din cea a scoarței Pământului prin constituția silicată sub forma silicei (dioxidului de siliciu) și silicați cum ar fi mica, feldspatul, ș.a.

Este al doilea element ca răspândire pe Pământ, după oxigen.

Cuarțul este forma cristalină stabilă a bioxidului de siliciu, prezentându-se în stare pură sub formă de cristale incolore (cristal de stâncă), precum și varietăți colorate: ametistul—violet, citrinul—galben etc.

Siliciul se găsește în graminee, în scheletul multor animale marine (diatomee și infuzori); după moartea acestor animale, scheletele se depun pe fundul mărilor formând kiselgurul sau pământul de infuzori.

Siliciul se gaseste predominant in tesuturile conjuctive – piele, vase de sange, cartilaje, oase, dinti, tendoane si par. Siliciul intareste structura osoasa si ofera suport pentru mentinerea elasticitatii vaselor de sange si a articulatiilor. Pe masura ce imbatranim, cantitatea de siliciu din corp incepe sa scada.

Suplimentele cu siliciu se obtin din dioxid de siliciu sau din extracte de Coada Calului.

Carenta de siliciu cauzeaza diformitati ale craniului, articulatii slabite, subtierea cartilajelor si reducerea nivelului de colagen, dezechilibre ale concentratiilor de minerale la nivelul femurului si vertebrelor.

Germaniul este un metaloid lucios, dens, de culoare gri, ce posedă proprietăți chimice similare cu staniul și siliciul. Germaniul pur este un semiconductor, având un aspect similar cu siliciul. Germaniul reacționează cu oxigenul, formând numeroși compuși, fiind astfel mult prea reactiv pentru a fi găsit în stare nativă pe Pământ.

Germaniul metalic este utilizat ca și semiconductor în tranzistori, precum și alte dispozitive electronice. Primul deceniu al electronicii s-a bazat pe utilizarea germaniului ca și element constituent al tranzistorilor. Cu toate acestea, în prezent, doar 2% din producția de germaniu este alocată acestui domeniu, unde siliciul de puritate înaltă este preponderent utilizat. Utilizările curente ale germaniului includ încorporarea sa în sistemele de fibră optică și celule solare.

Acest element nu are o funcție vitală pentru organisme, iar unii compuși organici ai germaniului au fost testați ca și posibile produse farmaceutice, însă fără nici un rezultat.

Staniul sau cositorul este un element chimic din grupa a IV-a a tabelului periodic al elementelor. Se obține din casiterit (SnO2), prin reducere cu cărbune.

Aparținând grupei metalelor, cositorul are o temperatură de topire scăzută, motiv pentru care este folosit în industria electrotehnică în aliaje de lipire a altor elemente metalice. Staniul este foarte maleabil, putând fi ușor laminat în foi subțiri (staniol). Se întrebuințează la protejarea altor metale (de ex.: fierul, tablă albă) contra coroziunii; de asemenea, în multe aliaje: fludor, bronz, etc.

1. Sunteţi curioşi să auziţi "strigătul cositorului"? Îl puteţi asculta aici, dar e de datoria mea să vă previn că, dacă vă aşteptaţi să auziţi un ţipăt plin de dramatism, o să fiţi dezamăgiţi (şi eu am fost...). Sunetul cu pricina e mai curând un scrâşnet, dar, în fine, e "glasul" unui metal, fenomen destul de ciudat pentru a aprinde închipuirea. Imaginaţi-vă uimirea superstiţioasă şi, în acelaşi timp, fascinaţia alchimiştilor medievali la auzul acestei voci a unui corp neînsufleţit!

https://www.youtube.com/watch?v=kzIsvbKHgfU

2. Cositorul (staniul) mai are o proprietate ciudată: la temperaturi sub -18°C, o bucată de cositor îşi pierde înfăţişarea obişnuită - aspectul solid şi culoarea gri-argintie, cu luciul metalic caracteristic - transformându-se într-o pulbere cenuşie. Se spune că fenomenul ar fi fost constatat în Rusia, în 1867, în timpul unei ierni geroase: la Sankt Petersburg se găsea, într-un depozit subteran, păzit de încuietori zdravene, un bloc mare de cositor, (proprietatea guvernului), ce făcea parte din tezaurul statului. Spre marea surpriză a paznicilor tezaurului, în primăvara următoare, în locul bucăţii de cositor n-a mai fost găsită decît o grămăjoară de pulbere cenuşie.

Se manifestase un fenomen natural numit alotropie: unul şi acelaşi element chimic se poate prezenta sub forme diferite, datorită unor moduri diferite de dispunere a legăturilor chimice dintre atomi (exemplu clasic: grafitul şi diamantul - forme alotropice ale aceluiaşi element, carbonul). Cositorul manifestă şi el un asemenea comportament: la temperaturi sub -18°C, trece într-o altă stare alotropică (diferită de cea pe care o are la temperatura camerei) în care se prezintă sub formă pulverulentă, de culoare gri.

3. Molibdomanţie: aşa se numeşte, mai "ştiinţific", ghicirea în metal topit, o veche practică divinatorie întâlnită în diverse ţări ale Europei, inclusiv în România, deşi tot mai puţin practicată. În Germania, de exemplu, e o activitate tradiţională în noaptea de Anul Nou, iar în România, e folosită de ghicitoare pentru a afla viitorul "clientului".

Metalele utilizate sunt în general, plumbul şi cositorul, metale cu punct de topire scăzut; acestea sunt topite şi apoi turnate în apă rece, unde se solidifică în forme aparent neregulate, dar care, pentru cel care ghiceşte, au nişte semnificaţii anume: în ele se pot vedea - după imaginaţia fiecăruia - chipuri, drumuri, animale şi alte imagini care sunt interpretate după fantezia şi experienţa ghicitoarei (de obicei, în aşa fel încât clientul să fie mulţumit.

 Plumbul este un metal greu, de culoare gri-argintie cu densitatea foarte mare. Datorită densității ridicate, plumbul și-a găsit utilizarea la protecția contra radiației ionizante. De asemenea, plumbul este folosit la fabricarea de greutăți cu volum mic dar cu mase mari. Acest metal este toxic pentru organismul uman, intoxicația numindu-se saturnism.

Plasat aproape de intrarea în casă, împiedică pătrunderea energiilor negative.

Textele despre elementele chimice sunt preluate de pe https://ro.wikipedia.org/wiki/