17 Runa EH

17 Runa EH   

Nici o conexiune cu anul, referindu-se la polaritățile unificate.
Mantra: eeeeeeeeeeeeeeeeh

Alte denumiri:   EHWAZ = EH
Sunet: Ë
Germanic: Eys (Ehwaz)
Gotic: Aihwa
Scandinav: Ehol, Ior
Anglo-Saxon: Eoh
Islandic: Eykur
Norvegian: Eh, Eol

CORP: Brațul stâng îndreptat în sus, cu brațul drept în jos.

 Variație: brațul stâng la partea laterală în sus, piciorul drept în jos.

MÂNA: Degetul mare al mâinii stângi este înconjurat de degetele mâinii drepte. Degetul arătător al mâinii stângi este ridicat vertical. Degetul arătător al mâinii stângi este așezat oblic peste arătătorul drept.

-        Cu brațele deasupra capului, degetele de pe ambele mâini formează forma EH.

                         

                   EH: Pe al șaptesprezecelea îl știu:

                                Să unesc două vieți

                               In iubire prin legea înțeleptă;

                              Ambii sunt dornici și niciunul

                    nu va dori cu ușurință să plece după asta.

Runa EH relevă înțelepciunea care duce la coerența dintre suflet și corp. Este a opta pereche din cele nouă. Este al optulea val care va dărui totul celui de al noulea, acela care devine „a noua Mamă”

Vezi la runa BAR http://runedanaela.blogspot.com/p/13-runa-bar.html

 Runa EH, odată stabilizate legăturile cu domeniul ei energetic, creează legătura dintre Runa MAN și Runa YR. Omul devine în totalitate Arborele Cosmic. Acum, puterea Runei YR ( a rădăciniilor Arborelui unde se află Marele Șarpe ) devine, treptat, puterea lui Kundalini.

            Sursa: http://www.viziteaza-ocolis.ro/

„Multe secole în urmă, conform legendei, Șarpele a ieșit din mare și a crescut aripi. La fel cum coloana vertebrală dorsală a omului s-a dezvoltat din forma sa embrionară, acest șarpe a crescut în nevinovăție și bucurie. El și-a început drumul spre stele și, în special, la Steaua de dimineață, când a fost brusc înfrânt de apele marelui potop, care a inundat pământul. Cu această ocazie Șarpele nu s-a înecat, dar și-a pierdut aripile.

Înainte ca șarpele să se învârtă pe trunchiul copacului Paradisului, el trăia în adâncurile lichide de sub rădăcinile copacului. Apoi, ca și coloana vertebrală a unui bărbat care se ridică din regiunile întunecate și sensibile ale taliei, spre torsul superior care se mișca liber, șarpele se întindea spre ramurile superioare, unde pielea palidă, rece, putea fi încălzită de Soare. În adâncurile secrete din care a apărut s-a bucurat de un fel de putere elementară și de plăcere, dar când a întâlnit forța Soarelui, părea să se refacă și să se extindă în același timp. Rezultatul a fost un conflict de lumină și întuneric, căci forța Șarpelui este atât lichidă, cât și înghețată; se otravă și deviază. Unii cheam otrava Șarpelui, Dumnezeu; alții o numesc nemurire. "Șarpele Paradisului" - Miguel Serrano.

Mudra mânii seamană ca aspect, cu cea a Runei NOD. Ne-am înțeles atașamentele, dizarmoniile. In interiorul nostru nu mai au loc lupte. Stăpânim ceea ce ne ducea spre durere și determina corpul și sufletul să sufere.  Inseamnă că ne-am echilibrat, nu mai avem atașamente. Armonia dintre corp și suflet este calmul interior. Înțelegem că nu lupta interiorioară sau cu exteriorul este Calea Învingătorului. Pentru că în luptă pierdem Timp și Energie.

Sunetul Eeee este suflul Victoriei noastre! Reverberațiile lui vor crea unda spre câmpul morfic pe care dorim să îl accesăm. Sau EGREGORUL, cum mai este numit. Nu e suficient să emiți sunetul. Toată structura corpului, sufletul, trebuie să știe de ce TU emiți un sunet. INTENȚIA pe care o ai! Litera E, îți arată și ea. Este explicită (ca de altfel toate Literele). Medidează! Și nu căuta ce au spus alții pentru a-și face Enciclopedie în emisfera stângă sau Biblie pentru cea dreaptă.

Scrie în CAIETUL MAGIC tot ceea ce presupui tu. Fiecare are percepții uluitoare dacă face un mic effort, personal. Runa EH trebuie TRĂITĂ!

H este pecetluirea echilibrului. Un sunet mut, o reverberație continuă căreia e bine să învățăm a-I da voie să se manifeste. Paralele nu se întâlnesc dar pot fi unite.

!!! se poate „întâmpla”, și spun asta pentru a vă atenționa, deoarece e bine să realizați ce se întâmplă, cât mai repede, ca să nu treceți cu ușurință peste acest aspect. În timp ce recitați Stanța Runei EH, sunetul Eeeeeeeeeeee va continua să se audă în surdină, undeva în voi. Atunci, da, ați ajuns să creați o undă energetică puternică, iar zilele următoare, vor aduce dovada.

Runa EH  - poate ajuta la crearea unei legături, a oricărei alte Rune, cu Egregorul format deja, al  Runei respective, atunci când suntem în dificultate și nu reușim să accesăm energia pe care o dorim.

Ideea că noi ne țesem viața iar Nornele ne-o mai albesc (uneori) duce la RESPONSANILIZARE și RESPONSABILITATE.

„În mitologia nordului NOD este una din Runes of the Norns. Nornele sunt zeițe care deapănă  firele destinelor și nimeni nu le poate influiența(?!). Puterea noastră este în noi, fiecare alegem ce atitudine, ce proiecte facem, ce cale alegem. Sau...

             NOI transmitem Nornelor, în fiecare clipă, cât de fin sau grosier este firul vieții noastre. NOI îl țesem, mai fin, mai strălucitor sau, dimpotrivă. 

http://runedanaela.blogspot.com/p/8-runa-not.html

Runa EH poate fi activată pentru apropierea dintre două persoane, la a crea o legătură durabilă între ele bazată pe multiple corespondențe. La nivel uman ne dorim înțelegere, afecțiune sinceră și respect.

Runa EH acționează pentru a te apropia sufletește de partea ta spirituală. Înțelepciunea atotcuprinzătoare poate fi dobândită.

Magie neagră: Runa EH ( folosită într-un anume fel), poate lega gândurile şi acţiunile cuiva, de voinţa operatorului, dacă el așa vrea sau, la solicitarea altcuiva. Dezlegările se pot face tot prin Runa EH.

Elemente chimice: Fluor-F, Clor-Cl, Brom-Br, Iod-I, Astatin-At

Fluor- Este cel mai ușor halogen și există sub forma unui gaz diatomic extrem de toxic, de culoare galben-pal în condiții standard. Este cel mai electronegativ element, fiind astfel extrem de reactiv: aproape toate elementele, chiar și unele gaze nobile, formează compuși cu fluorul.

Minereurile cu conținut de fluor sunt:

fluorita CaF2 (fluorură de calciu),

criolita Na3[AlF6],

apatita 3Ca3(PO4)2.Ca(F,Cl)2.

FLUORUL (F) ramane deocamdata singurul element mineral unanim corelat cu rezistenta la carie a dintilor chiar daca sunt pareri ca si alti ioni ar fi capabili sa influenteze aceasta rezistenta, cum ar fi: molibdenul sau manganul in sens pozitiv iar seleniul in sens negativ. Se cunoaste ca fluorul este un element nemetalic cu cel mai pronuntat caracter electronegativ, situat in grupa a VII-a principala a sistemului periodic.

Aportul fluorului in organism se realizeaza pe doua cai principale: prin apa potabila si prin alimente

Clorul. În forma sa pură, clorul este un gaz. Este chiar unul dintre cele mai mortale gaze, dar şi unul dintre cele mai folositoare! În natură, clorul face parte din compuşi precum sarea (clorură de natriu).

 Clorul pur a fost, iniţial, preparat de un chimist suedez numit Karl Scheele, în anul 1774. Acum, este făcut printr-o trecere a soluţiei sării prin curent electric.

Cel dintâi gaz otrăvitor folosit în Primul Război Mondial a fost clorul pur. Germanii l-au utilizat pe 22 aprilie 1915. Apoi, atât ei, cât şi aliaţii lor au folosit o varietate de gaze, toate produse din compuşi ai clorului.

Este al doilea cel mai ușor halogen, fiind în grupa acestora situat sub fluor și deasupra bromului, astfel încât proprietățile sale sunt oarecum proprietăți intermediare celor două elemente. Clorul este un gaz de culoare galben-verzui în condiții normale de temperatură. Este un element extrem de reactiv și un agent oxidant puternic: în comparație cu celelalte elemente, are cea mai mare afinitate pentru electroni și a treia cea mai mare electronegativitate (singurii mai electronegativi fiind doar fluorul și oxigenul).

Cel mai răspândit compus al clorului, clorura de sodiu (denumită de obicei sare de bucătărie), a fost cunoscut încă din timpuri străvechi.

Datorită reactivității sale foarte mari, toată cantitatea de clor din scoarța Pământului se află sub formă de compuși ai clorului, de obicei cloruri ionice, printre care se numără și sarea de bucătărie. Este al doilea cel mai răspândit halogen (după fluor) și al 21-lea cel mai răspândit element chimic din scoarța terestră. Pe de altă parte, cantitatea de săruri de clor din depozitele subterane sunt minore în comparație cu cantitatea imensă de clorură de sodiu dizolvată în apa de mare.

Bromul face parte din grupa halogenilor (grupa a VII-a principală), împreună cu fluorul, clorul, iodul și astatinul. În stare nativă este un element foarte reactiv, reacționând direct cu majoritatea metalelor și cu multe nemetale, dând săruri numite bromuri. De aceea, nu este găsit deloc singur în atmosferă.

Bromul este singurul nemetal care la temperatura și presiunea obișnuită (la condițiile camerei) se află în stare lichidă. Are un miros puternic, neplăcut, de unde provine și numele său (din greacă βρῶμος bromos înseamnă miros urât), posedând un caracter nemetal. Bromul formează compuși importanți, printre care bromurile (menționate mai sus, exemple: bromură de potasiu și bromură de sodiu) și acidul bromhidric. Unele utilizări importante ale bromului sunt în industria farmaceutică, fotografică (în acest caz se folosește sarea de argint numită bromură de argint), în pesticide, în tratamentele cu băi termale, etc.

Iodul este al patrulea element din grupa halogenilor, posedă o reactivitate slabă și o electronegativitate relativ mare, dar mai mică decât a celorlalți halogeni. Ca substanță elementară, la fel ca toți halogenii, iodul prezintă moleculă diatomică.

Datorită proprietăților sale chimice, iodul este un agent bactericid, sporicid, protocid, cisticid și virucid, aspecte care îi conferă aplicabilitate în diverse domenii științifice și tehnice. Iodul și compușii lui sunt folosiți în medicină, fotografie[3] și industria vopselelor. Este un element chimic cu o abundență relativ redusă în sistemul Solar și în scoarța terestră. Iodurile sunt foarte slab solubile în apă, totuși, elementul este prezent într-o concentrație mai mare în apa mărilor, aspect ce explică dependența de iod a metabolismului animalelor și a unor plante, fiind cel mai greu element asimilabil de către organismele vii (doar tungstenul este mai greu, fiind întâlnit în enzimele unor bacterii. A fost descoperit în 1811 de către Courtois în cenușa plantelor marine. Gay-Lussac constată analogia lui cu clorul și îl numește iod, datorită vaporilor săi violeți.

Iodul este un oligoelement esențial pentru organismul uman, fiind indispensabil pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Carența sau excesul de iod au efecte nocive asupra organismului. Carența cronică de iod determină scăderea sintezei de hormoni tiroidieni, cu gușă endemică și manifestări clinice de hipotiroidie (mixedem, nanism tiroidian, cretinism etc.), iar excesul de iod determină manifestări de hipertiroidie (exoftalmie, iritabilitate, hiperfagie, tulburări de ritm cardiac etc.).

Astatinul este un element chimic radioactiv din grupul halogenilor, produs al unor reacții nucleare. Fiind obținut, până în prezent, numai în cantități foarte mici, proprietățile sale nu sunt încă bine cunoscute. Se știe că se aseamănă mai mult cu iodul. Este cel mai rar element de pe Terra. Acesta se găsește numai în scoarța terestră în cantități foarte mici (69 mg)

Astatiniul, un element chimic radioactiv din grupul halogenilor, adică "frate" cu iodul, este produsul unor reacţii nucleare. Recent cercetătorii au reuşit să îl producă şi studieze la CERN folosind un laser.

care se găseşte în scoarţa terestră într-o cantitate infimă: circa 70 miligrame! Tot astatiniul din lume cântăreşte cam cât 10 furnici. Împreună cu fluorul, clorul şi iodul, astatiniul face parte din grupă aşa-numiţilor halogeni şi ia naştere în scoarţa terestră în urma proceselor de dezintegrare a uraniului.

Textele despre elementele chimice sunt preluate de pe https://ro.wikipedia.org/wiki/