În imagine, o parte din alfabetul
getic, vlah, ulah (ulhi), înpreună cu alfabetele înrudite – scitic și gotic-
din cartea lui lui Ole Worm, redate și în lucrarea lui Vulcanius Bonaventura „ Literis Lingua Getarum Sive Gothorum”
apărută în secolul al XVI-lea.
Un Simbol Sacru este un câmp informațional în care este codificată o energie/structură
arhetipală.
Cuvântul arhetip derivă
din substantivul latin archetypum, latinizarea substantivului grecesc ἀρχέτυπον
(archetupon), a cărui formă adjectivală este ἀρχέτυπος
(archétupos), care înseamnă „model inițial” și este compus din ἀρχή archḗ,
„început, origine”, și τύπος tupos, care poate însemna, printre
altele, „model” sau „tip”.
Ipoteza arhetipului o datorăm lui Platon. Pentru el, ideile
erau forme mentale pure care au fost imprimate în suflet înainte ca el să se
nască în lume. Ele erau colective, încorporând caracteristicile fundamentale
ale unui lucru și nu particularități specifice.
Pentru Carl Gustav Jung
arhetipul este conținutul inconștientului colectiv: ideile înnăscute sau tendința de a organiza
cunoașterea după modele predeterminate înnăscute.
„Limbajul arhetipurilor poate fi înțeles
foarte bine dacă ființa umană are capacitatea de a face să funcționeze corect
atât lobul stâng cât și pe cel drept ale creierului, pentru a citi atât
realitatea reală (Conștiința - imuabilă) cât și realitatea virtuală (spațiu,
timp și energie - modificabile).
Arhetipurile sunt singurul mijloc
pe care-l avem pentru a conversa cu inconștientul nostru, deoarece acestea sunt
limbajul primar, care s-a născut înaintea subconștientului și conștientului.
Arhetipurilor nu li se dă o
interpretare, pentru că ele sunt cele care oferă interpretarea. Prin intermediul lor se interpretează Universul și
nu invers.
Arhetipul nu reprezintă limbajul,
ci ideea de limbaj, adică „ceva",
prin care, formele acționează asupra realității virtuale, modificând-o prin
interacționarea cu ea.
Arhetipurile construiesc simbolul
prin intermediul senzațiilor (emoțiilor) pe care arhetipurile sunt capabile să
le producă în lumea virtuală.
Cu alte cuvinte, arhetipul acționează asupra virtualității producând
emotivitate, care este citită mai ales de suflet și de inconștient.
Arhetipul este invizibil pentru noi, dar, la fel cum între simbol și
imagine este culoarea (care folosește la crearea imaginii), cum între imagine și
fonem este sunetul (care folosește la crearea fonemului însuși), și între
arhetip și simbol este senzația. Senzația este un concept. (n.b.: percepție,
simțire, o impresie puternică a sufletului).
Arhetipul construiește o senzație, senzația dă
naștere unui simbol, care se redă printr-un desen.
Senzația poate conduce iar la arhetipul de pornire fără să ne fie teamă că
pot apărea erori, dar dacă analizăm mental un arhetip, putem să folosim cuvinte
care nu corespund întocmai senzațiilor.
În realitate, arhetipul oferă o senzație, care apoi formează
imaginea în creierul nostru; o imagine, și
nu o senzație.
În realitate noi lucrăm încontinuu cu arhetipurile, dar este inconștientul
nostru cel care face asta, fără să ne spună ceva, în background, dacă putem
spune așa.
Un arhetip, prin intermediul emoției, produce diferite simboluri, care,
având toate aceeași origine, vor avea aceeași semnificație. Astfel, fiecare
simbol va oferi prin intermediul culorii, diverse imagini, care, la rândul lor,
vor produce diferite foneme.
Imaginea este un subprodus al arhetipului, dar emoția este mult mai
apropiată de arhetip, este primul subprodus al arhetipului și este mult mai
asemănătoare cu acesta.
Culoarea produce stimuli interni care pot comunica cu inconștientul
nostru mai bine decât o simplă imagine și
culoarea este înțeleasă de toți, dincolo de propria cultură. Culorile au mereu
o semnificație exactă, dincolo de timp și spațiu.
La fel cum este introdusă culoarea între simbol și
imagine, sunetul este introdus între imagine și fonem.
Sunetul deschide o cale de acces pentru comunicare,
fiind mai profund decât cuvântul.
Ceea ce noi vedem și simțim în interiorul nostru sunt simbolurile, pe
care încercăm să le recunoaștem prin intermediul inconștientului nostru și
nivelul său de conștiință.
Primul lucru pe care îl face creierul nostru este acela de a încerca să
înțeleagă sunetul și apoi încearcă să dea o semnificație fonemică sunetului
perceput. Astfel, înainte de simbol există "formatorul" său și prin
intermediul acestui "formator" putem să interpretăm simbolul în sine.
Acest "formator" este așa-numita "senzație de...".
Senzația de nu se percepe cu cele cinci simțuri obișnuite,
ci cu ceva care nu prea poate fi identificat, care oricum este în noi și care
este capabil să o perceapă.
Pentru a simplifica, voi înlocui "senzația de..." cu un
termen mai puțin vag - emoție.
Ce este emoția? Este acel lucru care îți dă exact o senzație ciudată -
"senzația de..." În fața unui apus? Când te-au abandonat? Când te-au
găsit? Când te-au recunoscut? Când te-au refuzat? Când te-au ales? Când te-au
uitat? Acestea sunt doar câteva exemple. Cel care citește a și personalizat situația sa până aici? Ei
bine, asta înseamnă că un arhetip s-a mișcat în interiorul său (n.b. a apărut o
emoție în el).
"Senzația de..." nu se poate povesti, ci se simte, se trăiește și
este recunoscută ca atare. Aceasta este emoția și emoția este legată de prezența
conștiinței; cine este suflet este și emoție, dar cine nu are suflet este imun
la emotivitate (n.b. are impresia că gândește, teoretizând totul în conformitate cu
cultura lui).
Problema diferenței dintre emoție și sentiment - este vorba de două
lucruri total diferite.
Sentimentul este o stare a Spiritului, pe când emoția este o stare a
Sufletului.
Dacă suntem supărați, speriați, mulțumiți, enervați, trăim o reacție a
unei condiții a Spiritului, care, prin intermediul Minții, o manifestă ca
sentiment. Pe când Sufletul transmite starea sa Minții, iar efectul este emoția
(n.b.:
care se trăiește fără a fi nevoie de explicații. Însă ea se transmite
instantaneu tuturor, care o percep mai mult sau mai puțin. Sentimentul duce la
ură, emoția este doar iertare și iubire).
Emoția apare dintr-o dată și pare să nu aibă nicio legătură cu restul, având
într-adevăr o matrice inconștientă - este ceea ce te face să plângi fără niciun
motiv. Raționalitatea noastră este cea care caută un motiv, care nu poate să nu
considere plânsul ca pe o reacție a corpului la o anumită solicitare.
Astăzi știința spune că nu se cunoaște motivul pentru care plângem. Întradevăr,
animalele nu plâng.
De ce plângem? Nimeni nu știe. În schimb, dacă se crede că plânsul este o
reacție corporală la o manifestare a sufletului prin intermediul arhetipurilor,
se înțelege de ce știința este total impotentă în a oferi o explicație acestui
fenomen. În realitate, explicația se află la nivel de Conștiință și la nivel
sufletesc, pentru ambele neexistând nicio explicație rațională. Realitatea Reală
a conștiinței sufletului nu are nevoie de explicații și algoritme care să o
descrie. Încă o dată știința se împotmolește în fața sufletului și nu știe ce să
spună. Universul nostru este
oglinda Conștiinței lui Dumnezeu.”
Am ales câteva citate din scrierea
lui Corado Malanga – Arhetipuri.
Runele sunt un unic Arhetip perceput
prin fiecare din cele 18 Rune. Manifestat prin fiecare Rună, implicit prin
toate împreună. Le percepem prin: desenarea, contemplarea simbolului grafic,
atunci când practicăm postura fiecăreia, prin poziția degetelor, morfem sau când
spunem stanza Runei. Avem multe „unelte” la îndemână și e bine să practicăm cu
fiecare pe rând, deoarece fiecare are secrete de practică. Nu stăm în poziția
Runei și doar incantăm neștiind bine nici de ce o facem.
Poziția Runei presupune
participarea corpului, deci vom activa, prin diverse tehnici, energiile interne.
Doar așa vom stabiliza vibrația Runei în noi.
Poziția degetelor, prin aplicarea
„tehnicii Calligaris” pentru a ști energiile emoțiilor și organelor aferente
fiecărei Rune.
Desenarea, contemplarea, murmurarea
implică spațiile și timpii albi.
Runele provoacă acele „senzații” de
care vorbea Malanga. Oricâte explicații le-ai da, nu este îndeajuns pentru că
nu avem termeni de comparație, ceea ce suntem tentați să facem și așa, pierdem
esențialul. Și, da, funcționează după legi neștiute care sunt percepute direct
de fiecare, acel „secret” ascuns în noi, despre care am auzit mereu. Runa Personală
este Secretul tău. Nu ți-l va spune nimeni dar sigur îl vei descoperi. Trezesc
în noi senzații, descătușând energii pe care descoperim treptat cât de aproape
le aveam. Recomandarea mea este de a nu amesteca, la început practicile, ci de
a le stăpâni și deveni conștienți de fiecare parte a posibilităților de
accesare a Runei. Descopăr și eu noi posibilități de practică în grup. Sunt
exerciții care activând energiile, ele vor curge prin toți cei care le practică
împreună, ajungând mult mai aproape de arhetipul personal.
Am fost întrebată dacă le (mai) predau
pe toate odată. Când fiecare din cei prezenți primește runa personală, asistând
și la runele celorlalți, le va accesa treptat și pe ele. De asta practica
grupului este necesară. Fiecare este susținut energetic de cei prezenți,
activându-se așa energiile interioare mult mai repede. Completându-se mereu
energiile, ai mereu senzația că te regăsești.
Se crează un câmp electromagnetic
generat de grup. Acest câmp este de ajutor tuturor. Are loc o coerență pe care
singur e dificil să o faci; nu mă refer la informații ci, la senzațiile care se
pot deștepta din adormire și care au un automatism ce scapă înțelegerii
noastre: reglează structuri energetice dizarmonioase încât după un timp,
realizezi că ai devenit mai calm, mai înțelegător, mai tolerant, că înțelegi cu
ușurință aspecte pe care nici nu le bănuiai. La asta duce practica Runei
Personale.
Fiecare Rună crează un tipar
diferit în creier, dar în coerență cu toate celelalte. Învățând care este
simbolul tău, vei reuși să percepi ceea ce este în jur, știind că ai o
„armură”, o conectare constantă cu perfecțiunea.
Runele sunt redate vizual prin ideograme, morfemul ei este FA.
Ideogramele (din grecește ιδεα idea "idee"
+ γραφω grapho "a scrie") sunt
definite ca fiind simboluri grafice
care reprezintă cuvinte sau morfeme. În antichitate, diferite variante de scrieri ideografice erau
practicate de sumerieni, babilonieni, asirieni, hitiți și egipteni care
alcătuiau civilizațiile mesopotamiene și nord-africane, și în Extremul Orient
de către chinezi. Și apar dovezi că la noi, în zona balcanilor, au fost
folosite ideogramele încă din timpul Epocii de Aur, civilizația de aici,
aparținând culturii Turdaș-Vinca, veche de mai bine de 7000-8000 de ani , nu cunoștea războaiele, până la apariția popoarelor
migratoare.
Modern, am putea spune că Runele
sunt un Câmp informațional, din care accesăm informația pe care suntem
pregătiți să o înțelegem. O Rună, este ca o hologramă. Cu cât o privești, ea
pătrunde în tine. Tu fiind un punct terminus dinspre arhetip. E o senzație pe
care au trăit-o cei care s-au apropiat de acest univers informational. Ajungi
să le vezi peste tot, pentru că ele sunt părți ale Creației. Deoarece impactul
vizual este primul care decodifică prezența Runelor. Le primim la nivel de
subconștient fără a ști asta decât atunci când citim despre ele, când ne sunt
explicate și, ceea ce este cel mai important, când practicăm noi înșine.
Sigur că prezența lor poate fi
percepută și auditiv (prin câmpul vibrational al sunetului) dar vom decodifica
prezența Runei doar atunci când îi vom ști propriul sunet, ceea ce se
realizează în timp. Cu cât ne vom acorda pe frecvența vibrațională a ei.
Informația din Simbol (fie că e
grafic, ca sunet, poziție etc) este un portal dinspre inconștient prin
subconștient către mintea conștientă. Care l-a început va filtra informațiile,
mai ales la cei care imediat caută alte și alte informații bruindu-le așa pe cele personale. Atunci când te focalizezi constant
pe un Simbol, prin antrenare, îți contopești propriul câmpul energetic în ceea
ce reprezintă el și nu mai contează dacă tu ai o idee greșită despre ceea ce tu
crezi că el reprezintă. Dispar erorile de înțelegere datorită percepțiilor!
Arhetipul dictează, de fapt, frecvența,
așa că atunci când te afunzi în el vei avea o conexiune energetică, prin Simbol
(fie că e grafic, postură, sunet), cu ceea ce el reprezintă, deoarece
frecvențele tale ajung să fie la fel. Când contempli Runa personală, instantaneu stările se
modifică. A percepe acest lucru, în interior, va duce la consolidarea legăturii
tale arhetipale. Va apare senzația,
cea mai de neexplicat stare dar pe care cu toți o știm.
O senzație poate fi
trăită doar în momentul/clipa, prezentă. Poate deveni și viitor, dacă vei
continua practica. A ne obișnui cu o nouă senzație e dificil.
Energia se duce unde acolo unde
este dirijată atenția! Acesta este unul din motivele folosirii Simbolurilor de
către cei care știu puterea lor, fără ca noi să știm, iar când știm, rareori
suntem și atenți. Prin diferite mijloace
atenția (energia noastră) este direcționată (pentru cumpărături de exemplu).
Atunci când ne dedicăm atenția unei
practici (dar fără a o interpreta), când devenim conștienți de câmpul informational
din noi (dar fără a-l interpreta), percepția noastră se dezvoltă. Știi dar fără a putea explica cum. Și
așa ajungi să descoperi ce uluitor este totul. A păstra acest „secret” este
necesar, pentru că el umple imensele goluri interioare, activând energii
conforme cu cel mai bun prototip al nostru. Cei care vorbesc foarte mult, care
dau explicații tuturor, nu învață să fie atenți la interiorul lor. Parcă se iau
la întrecere unii cu alții. Nu e de intrat în malaxorul lor. Au doar frânturi
de informații pe care le expun grandios. Atenție însă, unii pot printr-o
strădanie, care vine ca o iluminare, să facă „saltul cuantic” pe care alții nu-l
reușesc printr-o practică de ani de zile. De ce?! Pentru că nu mai trăiesc
clipe magice, pentru că practica a devenit o rutină, ca spălatul pe mâini. O
atenție prea concentrată, în practică, duce la excluderea percepțiilor. Cred că
ideală este îmbinarea celor două : informația și practica.
Un Simbol este un câmp
informational, provenit dintr-un prototip clar, concis însă peste puterea
noastră de înțelegere actuală. Posibilitatea de înțelegere și descriere fiind
limitată neavând termen de comparație. Aceste învățături au existat
dintotdeauna, practicate de-a lungul istoriei omenirii dar acum este ceva
special: avem acces la informații marea majoritate care se mulțumește numai cu
ele, alții însă se străduiesc să le și aplice. Activarea acestor energii primordiale
are loc treptat, de asta pot apare nemulțumirile și graba. Nu e loc de așa
ceva. Iar energia informației se diminuează fără practică.
Peste tot în jur sunt simboluri folosite de
religii, culte, organizații, corporații, echipe de sport, branduri etc. Ne
ademenesc, ne determină, ne sug de energie, ne influențează viețile și noi
credem că facem alegeri, că avem L.A.
Cea mai bună cale de a influența
percepția este prin ochi. Deoarece tu nu
o percepi conștient, ea este în întregime aproape subconștientă. Trec prin noi 11 milioane de senzații pe
secundă, iar creierul primește 40, dar subconștientul primește totul. Intră prin ochi (îl pot privi fără să știu că
e un Simbol) dar il primesc la nivel subconștient; sau primești comunicarea
prin urechi (sunet), subliminal.
Așa cum știința demonstrează,
repetând constant un lucru el devine adevărul tău iar creierul se adaptează
pentru a crea oportunități de manifestare. Știe cum: a făcut-o mereu dar fără
ca noi să avem habar de asta. Nu ne-a manipulat, ci a fost cel mai ascultător comandant
și soldat, pentru că noi nici nu am bănuit că putem face alegerile pe care le
vrem. Sau că avem dreptul să decidem singuri. Obișnuiți să ne fie dictate
comportamentele, ne confundăm cu ele. Și chiar acum, când mulți realizează
asta, e dificil de renunțat la deprinderi de parcă ar fi vorba de o mână sau de
un ochi.
Din secolul trecut am evoluat cât
în ultimii mii de ani. Și această evoluție este din ce în ce mai rapidă. Știm teoretic
diverse învățături, știm și anumite practice. Numai de noi depinde cum le vom
folosi știind că s-au produs atâtea catastrofe prin folosirea în scopuri de
subjugare, de cuceriri a teritoriilor, a vieții altora, în ultimă instanță.
Minunea este că acum, știind toate
acestea, depinde ce cale alegem. Fiecare! Cu un cuțit tăiem pâine sau putem
răni. Unealta este neutră. Puterea de a o folosi este determinată de noi. Știu
că Runele au fost folosite provocând
dureri iar civilizații întregi au dispărut sau intrând în „adormire”. Poate
suntem noi, cei din trecut care au provocat cataclisme și acum avem șansa de a
remedia situația. Fiecare descoperă și-și asumă responsabilitatea. Poate suntem cei care au privit cu
durere la ceea ce era atunci și au făcut legământ să revină, împreună.
Să aveți cale deschisă spre
regăsirea Ființei!
