Vei găsi runele,
strofe pline de
înțelesuri,
strofe foarte
puternice,
strofe foarte
pline de forță,
pe care Fimbul
le-a vopsit,
pe care Ginnregin
le-a modelat,
pe care zeul
Hropt le-a sculptat.
...............
Să știi cum să le
sculptezi,
cum să le citești,
cum să le
colorezi,
cum să le mânuiești,
cum să le
întrebi,
cum să le mînjești
cu sânge,
cum să le trimiți,
cum să le
sacrifici.
..................
O, copile al omului,
dacă aceste cântece
sunt de neînvățat pentru tine în vecii vecilor,
Apucă-le de îndată ce pui mâna pe ele,
folosește-le de îndată ce afli de ele.
Mândrește-te dacă le reții! - Cântecul lui Odin
„Semnele și simbolurile guvernează lumea, nu cuvintele și legile" - Confucius
Sperăm că învățând
multe simboluri, ele ne vor aduce
ceea ce dorim: sănătate, avere, iubire. Inițiații care le-au creat, au pus în
ele o intenție clară. Prin inițiere,
intenția celor care le-au creat ajunge la noi.
Cum e mai bine să
le desenăm?
Cu RĂBDARE! Cu
smerenie, cu eleganță în atitudinea corporală, cu atenția concentrată numai
„acolo”, pe foaia albă și pură, pe spațiul care va purta de acum înainte
pecetea PERSONALĂ, un legământ între noi și Forța lui creatoare, că: vom fi
sârguincioși, nu vom abandona, suntem demni de darul primit.
Runele, ca toate
simbolurile, trebuie învățate, trebuie să te deprinzi cu ele, să ajungi TU personal
în tărâmul lor. Apoi să le manifești,
materializându-le. Când ți se vor
deschide porțile, nimeni nu poate ști, decât tu, atunci când va sosi clipa
magică.
Un simbol sacru
(și textele sacre) când este creat, în el se află și sufletul celui care l-a
creat, care a devenit el însuși instrument pentru a-l face vizibil. Devine un
arhetip aducând, manifestând, anumite energii în materie. Energii din ce în ce mai subtile, la care avem acces astăzi
foarte mulți, față de doar câțiva inițiați, cum era înainte. A conștientiza
asta, nu înseamnă însă că ne putem folosi de puterea lor.
Învățarea
Runelor, și a altor Simboluri, cere disciplină interioară, ceea ce e dificil pentru
cei mai mulți, care o confundă cu cea mental-informațională. Practica FIZICĂ
!!! corpul deține MAREA CARTE A VIEȚII
pe care mentalul o citește!
Mâna care trasează
un simbol, oglindește întotdeauna, Intenția clară, bine definită, structurată,
a sufletul celui care îl trasează.
-
Trasarea
formei Simbolului
-
Numirea
lui prin încărcătura energetică pe care o avem acumulată, care va crește mereu
-
Imprimăm,
condensăm în liniile simbolurilor „ceva” anume, dacă intenționăm asta, clar și
concis.
-
Reverberația
Simbolului în spațiul ales, în funcție de puterea momentană a fiecăruia
-
Scrisul obișnuit
este un act prin care nu ne reflectăm gândurile, ci facem vizibile semnificațiile ascunse în noi. De asta
e bine să avem un mic carnețel unde să notăm deslușirile care apar, deoarece le
uităm. Starea în care ele vin, nu o vom putea atinge din nou (de obicei scurte
fulgerări de stări tetha), așa că uităm, rămânând doar o vagă amintire.
Cuvintele au semnificații ascunse care se materializează în mai multe etape de
percepție.
Gândul izvorăște dintr-o scânteie divină. Un gând
luminos este însoțit de acea scânteie. Poate deveni simbol sau text sacru. Ca să îl
putem reda, înțelege, în starea obișnuită, nu reușim. Trebuie să ajungem
treptat în zona lui de vibrație. Atunci mintea comunică cu inima, inima cu
mintea. Implicit cu întreaga ființă care suntem, alcătuită din miliarde de
celule.
Când desenăm un
Simbol trebuie să deprindem a avea control asupra degetelor, a mâinii, a
corpului, să le/ne, educăm cu RĂBDARE. O simplă linie este alcătuită dintr-o
multitudine de puncte. Pe fiecare trebuie să îl percepem pentru a trasa corect
linia. Implicațiile sunt nevăzute, dar sigur pot fi înțelese. Așa vom concentra
întreaga energie pe care dorim să o manifestăm, altminteri vor apare acele
senzații de necunoaștere, de lipsă a „ceva”.
Creionul, stiloul,
pana, penelul sau degetele, mâna sunt doar INSTRUMENTE. Ele depind de cel care le
dirijează cât mai conștient cu putință, pentru că vor reflecta, întotdeauna,
INTENȚIA sufletului celui care le trasează.
Postura corpului
trebuie să aibă eleganța izvorâtă din
sinceritate. Se deprinde în timp, până devine impecabilă, făcând parte din
noi. Verificându-ți atitudinea corporală, devii mai lucid, mai clar. Conștient
de tine, de cine ești, măcar în acele clipe. Pentru că nu facem asta aproape
niciodată, mereu suntem cu gândurile în trecut sau în viitor. Doar când VREM să
observăm prezentul, atunci: da, o facem. Monitorizarea posturii corporale se
face doar în timpul prezent. CUM stai acum. Sigur că îți poți aminti cum ai
stat ieri la serviciu. Amintiți-vă numai
postura corpului. E important CUM poziționăm corpul, când el spune atâtea
despre noi. Este o întreagă știință despre acest „amănunt”. Nu vrem să avem
controlul asupra corpului. Sau nu știm că putem face asta, decât în cazuri
extreme, când încercăm chiar să vorbim cu organelor interne.
Detașați de orice
alt stimul exterior, senini, dedicați numai clipei formatoare de noi
înțelesuri. La asta poate participa doar inima. Trebuie să devii conștient de
postura ta, fie că stai pe scaun, pe pat, pe pământ, în genunchi, ghemuit.
Trebuie să fii în echilibru interior până te abandonezi doar clipei creatoare.
Este a ta, și numai a ta! CÂND devii atent asupra posturii corpului, totul
devine centrat asupra ta, devii conștient
că exiști. Este o clipă minunată și te poți antrena așa, de mii de ori pe
zi, cu beneficii imense, de neconceput acum. Știu că înțelegeți.
Unui privitor îi
poate apare ca fiind o postură ciudată, dacă stați pe ciuci, sau culcat, dar întotdeauna ea va fi frumoasă dacă vine
din interior, din inimă. Nu uitați să vă căutați eleganța gestului. Cu cât o
veți exersa cu atât va deveni parte din fiecare.
Încercarea de a
desena cu precizie este primul
imbold. Treptat trebuie depășit. Pentru că precizia
aparține minții, învățăm doar tehnic. Devine repetitivă și așa, o rutină,
neavând nici o semnificație sufletească.
Tehnica
desenării, în redarea unui simbol, trebuie să aibă coordonarea sufletului. Se
ajunge la un acord cu intenția gândului arhetipal, va apare lumina scânteii care a creat gândul.
Liniștea
interioară, postura elegantă și simplă, respectul interior față de intenția
creatoare sunt atributele unui suflet care vrea cunoașterea cuprinsă într-un
simbol, într-un text sacru. Ajung, după un timp să ne definească, să facă parte
din manifestarea noastră.
Exercițiu,
antrenament, repetiție constantă. Fiecare activitate de succes are un caracter
repetitiv. Când batem un cui, niciodată intensitatea mișcărilor noastre nu va
fi aceeași. Mereu va fi diferită până când știm că e de ajuns. Fiecare va avea
timpul lui de desăvârșire.
Atunci când devenim instrumentul de scris, coala
albă, și însuși desenul, respectul, sinceritatea, eleganța și obiectivitatea
vor face parte din ființa nostră, cea mai profundă. Vom stăpâni infinitul din
noi.
Nu va mai fi doar
o redare tehnică a unui simbol, ci un gest definit al creației personale.
Așa vom reuși să redăm noi înșine forța lui.
Acum va apare a doua etapă. Cea pentru care ne-am
pregătit prin exersare continuă. Am arătat că pot apare diferite intensități
ale punctelor atunci când trasăm o linie, un cerc, un simbol.
In prima etapă
ele depind de concentrarea noastră. Ne învață această deprindere: RĂBDAREA.
In a doua etapă
vom fi atenți la spațiile albe.
Când trasăm un simbol, la un moment dat, ridicăm
mâna pentru a trasa următoarea linie. Dacă este un simbol precum cel al Runei
IS, a cărei putere este forța gheții, înghețării, veți simți fiori traversând
corpul. Inima gheții este Focul. ȘTIIND Stanza Runei, când veți termina de
trasat Runa IS, după sute, mii de încercări, veți stăpâni Focul VIU, din interiorul gheții.
-
Memoria apei, care doar atunci când este înghețată, redă ceea ce am înmagazinat în
ea.
Când ridicăm mâna
pentru a trasa următoarea linie, sau într-un text, următoarea literă, apare „o
suspendare”. Nu e așteptare, ci umplere cu un tip anume de energie. Întotdeauna
va depinde de literă sau text, acea suspendare misterioasă căreia nu i-am dat
(nu am știut), importanță. Acela este un timp alb, care și el lasă o urmă pe
coala albă. Parcă o decupează. O pauză care umple, reverberând, spațiile. Întotdeauna
avem clipe albe, de suspendare, când scriem, când vorbim, când ne mișcăm, când
cântăm, când dansăm.
Continuitatea vieții este dată de
aceste spații albe și timpi albi. Din ele ne luăm forța necesară
următoarei manifestări, ca să fie o continuitate a unei linii, sau mișcării.
Altfel ar fi rupte, fără nici un înțeles, dizarmonioase. Nu sesizăm aceste
armonii interioare și așa apar discontinuități în manifestarea noastră. Apar
gânduri care ne rup de clipa prezentă. Nu continuăm o manifestare ci o
întrerupem și suntem dezamăgiți de „ceva”, mai adăugând o neîmplinire la
celelalte.
Exersarea nu este
pentru a stăpâni ceea ce facem, ci pentru a ieși din vechi deprinderi de a avea
NOI totul sub control. Intrăm în teritoriul manifestării divine, creatoare, ne
lăsăm ghidați doar de ea. Mâna noastră, corpul nostru sunt doar instrumente ale Verbului divin. Învățăm
abandonarea în fața Înțelepciunii divine, creatoare.
Runele FA, AR,
THOR, SIG... sunt energii care dau anumite aspecte ale elementului FOC, celest
sau în manifestare eterică, care apoi poate fi adus în cea pământeană, dacă
suntem constanți în exersare.
Simbolurile din ReiKi, Runele, sunt
aspectele vizibile prin care se vor manifesta spațiilor albe din/în, noi!
Dacă vrem, dorim,
aspirăm spre asta. Suntem asemenea unor palimpsesturi*. Fără prima etapă nu vom
ajunge la cea de a doua. Recomand de ani buni, a nu desena rapid, cel mai
adesea în aer, Simbolurile. Creem mișcări ale aerului, asemeni bătăilor
aripilor unui fluture, care vor declanșa mișcări ale aerului, mult mai intense,
în altă parte. Un simbol dizarmonios va crea dizarmonii pentru că noi AȘA L_AM
MANIFESTAT. Intenția poate fi bună
dar manifestarea nu va fi asemenea
pentru că ne lipsește concentrarea, eleganța gestului. Mintea trebuie exersată mult,
mult timp, pentru a reda rapid ceea ce Intenționăm. A ne asuma, și nu a
imita, sunt două aspecte diferite. Acum se știe că reacțiile corpului sunt mai rapide decât procesarea lor mentală. Sunt
suficiente studii neurologice pe această temă.
Creionând un
contur, cuprindem înăuntru un spațiu care va reverbera. Să îi lăsăm timp de
manifestare. Acolo suntem noi cu adevărat. Spațiul dintre gânduri! El este
spațiul vindecării, împlinirii.
*PALIMPSÉST s.n. 1. Pergament
de pe care a fost ștearsă, răzuită scrierea inițială pentru a fi utilizat din
nou și pe care se mai văd încă urmele vechii scrieri. 2. (Fig.)
Scriere (veche) greu lizibilă datorită ștersăturilor și corecturilor. [Cf.
fr. palimpseste, lat. palimpsestus, gr. palimpsestos <
gr. palin – din nou, psestos – răzuit]. (sursa: DN (1986) )
*palimpsest n.
manuscript vechiu de pe al cărui pergament s’a șters scrisoarea primitivă spre
a se scrie altceva. In evul-mediu, vechile manuscripte clasice fură acoperite
de viețile sfinților: procedee chimice au permis a reconstitui textul primitiv,
dând astfel la iveală opere însemnate ce se credeau deapururi pierdute.
- sursa: Șăineanu,
ed. VI (1929)